...Si a venit!

Iata ca a venit si primul Craciun al Maiei, prima zapada si prima intalnire cu Mos Craciun.

Mai jos am pus cateva poze care vorbesc de la sine:)




Ma pregateam sa ma duc in parc si mami avea chef sa glumeasca pe seama mea:)



In vizita la renii mosului!

Cu Luca, nasul meu mai mic, si cu parintii lui


Gustam din atmosfera magica de Craciun:) neah, de fapt radeam la scalambaielile lui tata


In sfarsit a venit Mosu, ca tot vorbeste toata lumea de el, ma bucur ca l-am vazut:)


Mi-a fost cam frica de el, recunosc


Era ocupat Mosul, dar totusi am apucat sa-i soptesc ce-mi doresc la anul...


Cu bunicii de la Arges:)



Va plac noile mele ghetute?

Vine primul Craciun al Maiei

"It's the season to be jolly/tra-la-la-la-la-la"....

Vine Craciunul...peste noi:) primul Craciun al Maiei...un motiv cu atat mai mare de bucurie sufleteasca pentru noi, fiind pentru prima oara in postura de parinti!
Marturisesc ca eu de la inceputul lui decembrie am fost patruns de atmosfera magica din luna asta, asta si pentru ca in drumul meu catre munca ascult Magic Fm care difuzeaza numai cantece tematice. E singura luna in an cand prefer sa ma intorc in lumea copilariei, cand n-aveam nici o grija, cand politicienii nu existau pentru mine, si nici coruptia, si nici salariile de mizerie, si nici strazile vesnic in lucru...bla bla...as putea s-o tin tot asa... Prefer sa visez cum va creste Tzinchi, cum, si eu si Mada, o vom incuraja sa-si urmeze visul si sa mearga pe drumul ei norocos:)
Este primul Craciun al ei si primele noastre sarbatori de iarna. Si cat am sperat sa ninga...La noi la curte e chiar superb acum, si povesti:) Sper s-o tina tot asa pana dupa Revelion...

In curand o sa pun noi poze cu Tzinchi si cu zapada!

Latest pics...

Cu scuzele de rigoare ca n-am mai postat nimic despre aventurile Maiei va lasam sa va bucurati de cateva poze cu ea!


Tzinchi in cocon:)



Happy! a se observa dintisorii-3 la numar:)) si nasul carn:)):))

La joaca cu tati



"Ora de joaca cu OUL!" - era fiert stati linistiti.



Cu Buni!

"La final un mesaj pentru toti fanii mei: Va pupa Tzinchi!"

TA-TA

Ghe, ghe, da-da si intr-un final mult asteptatul TA-TA...

Cam asta este vocabularul Maiei pana acum:))

la exact 8 luni si 2 saptamani Maia-Alexandra, fiica mea, m-a facut cel mai mandru tata din lume...a spus the magic word: TATA- (am si filmat-o by the way - o sa pun curand pe blog)

Ca sa fiu sincer, Mada mi-a tot zis de vreo trei zile ca zice tata si ca trebuie sa ma simt "ud" de fericire:)) Numai ca Pustoaica s-a tinut tare si m-a tinut pe jar pana ieri. E o incapatanata intocmai ca taica-su:)

Asteptam momentul cand o spuna si MAMa- nu de alta, dar sa se simta si Mada bine:) (sic)
Te iubim Maia!

Daca tati s-ar fi nascut in alta epoca!

Din ciclul sa mai si radem:))

Cum am fi aratat intr-o alta viata? De cate ori nu v-ati pus intrebarea asta, mai ales daca v-ati fi nascut in America. Eu am aflat:)

Radeti si voi

In the 60's



70's



tot 70's -mi-a placut mai mult asta:)



the 80's -ce cool as fi fost:))



the 90's



si in 2000:)



tare nu? daca vreti si voi sa vedeti cum ati fi aratat click aici

Maia la doctor

Ma grabesc sa-mi laud fata pe blog:) Tocmai ce m-am auzit la telefon cu Madalina care a fost la un control general cu Maia (controlul de 7 luni cum i-am tot zis noi prin casa in ultimele zile:D)
Asadar, un checkup de-o ora cu tot tacamu: pupile, plamani, culoarea pielii, atentie, timp de raspuns etc.

Concluzii: la partea de vorbire bebeceasca-ghe, ghi, da, di- e la un nivel de circa 9-10 luni
motricitate- mai precis felul cum apuca lucrurile si cum isi coordoneaza miscarile- nivel 9-10 luni
stat in fund-e in urma cu o luna- circa 6 luni. Recomandare sa stea mai mult pe burta si in fund:)

In rest e sanatoasa tun! :)

PS: am fost la un alt pediatru decat al Maiei. Nu ca nu am avea incredere in al nostru, dar am vrut si o alta opinie. Oare am fost nedrepit fata de doctorul nostru? sper sa nu...

Raise Your Voice

Din nefericire tare mi-e teama ca se striga in van:(



PS: cica Google Earth alaturi de guvernul danez a lansat un simulator al schimbarilor climatice cu ajutorul caruia oricine poate vedea ce efecte vor avea gazele cu efect de sera in viitor asupra Pamantului. Din pacate sunt la munca si n-am putut sa-l accesez de aici pentru ca nu am pluginu google earth, dar voi incerca de acasa. Cred ca cine acceseaza simularile va suferi un soc:(

Ce dezamagire:(

De cand s-a nascut Maia am vrut intotdeauna sa fim in tema cu lucrurile care o privesc pe ea in mod direct. Incepand de la mancare, biberoane, haine, jucarii si pana la tot felul de genuri muzicale si carti pentru bebelusi. De aceea nu ne-a picat prea bine atunci cand, dintr-un motiv sau altul, am ratat expozitiile sau targurile pentru bebei. Nu a fost cazul si cu editia de toamna a BabyExpo de anul acesta.
Am ajuns si noi sambata sambata dupa amiaza, fara Maia care, de cateva zile, s-a pricopsit cu un "rosu in gat" de toata frumusetea. Intr-un fel mai bine ca n-am luat-o cu noi pentru ca inauntru aerul era irespirabil. O puzderie de mamici si tatici cu prichindeii lor se inghesuiau la standurile cu haine si jucarii pe un spatiu de cateva zeci de metri patrati.
Noua nu ne-a placut la BabyExpo. Lucruri scumpe si, in marea lor majoritate, de proasta calitate. Spre exemplu aripa stanga, unde erau vreo 10-15 standuri, era plina de chinezarii (aici includ toate natiile-no ofense:) ) pe care le gasesti in orice piata care se respecta: body-uri turcesti, jucarii chinezesti numa bune de dat la copiii sub 3 ani, carti cu ilustratie lipsa si litere corp 10, ce mai, o incantare!
Brandurile care se respecta erau prezente in corpul central, adica in mijlocul Salii Polivalente. Si ca de obicei cum se intampla la noi, marfa putina da scumpa. Nu de alta da peste ani sa ti-aduci aminte cand imbracai copilul cu o flanela de 2 milioane sau cu pantof de 1 milion.
As fi ipocrita sa zic ca am plecat cu mana goala de la targ:) dar am ramas cu un gust amar. Oare de ce suntem luati de fraieri de altii?

PS: N-a fost dracul chiar atat de negru pe cat l-am descris noi. Spre ex, ne-am intalnit face to face cu Mamica Bio de unde am luat un gel de dus si o crema organica pentru funduletul Maiei:)
Deci s-au intamplat si lucruri bune!

Incepe BabyExpo

Noi vom merge sambata, pentru ca atunci avem timp si apoi vom da o tura prin Cismigiu sa ne vedem si cu Nasul nostru cel mic si voinic, Luca Stefan:)

Abia asteptam, see u there dragilor!

Primul dintisor

Primul meu dintisor pe care mi l-a pozat tati azi:)

Sa fie cu noroc!

Enjoy!

La concert ...

Ar putea suna la fel de bine "Cum ne-a mangaiat sufletele pentru o seara Grigore Lese", ori "Cum ne-a scos maestrul Grigore Lese din rutina zilnica" sau "Pentru o seara am uitat de Tzinchi"- (desi asta ultimul are o doza de umor pe care cred ca Maia nu il va gusta:) )
Asadar i-am zis mai simplu: "La concert".

Sa inteleg ca ati ghicit, ieri seara am fost la...concert. De fapt a fost o conjunctura favorabila noua, parintilor Maiei, pentru ca nu am planificat nici o secunda ca vom asista la un spectacol pe scena in aer liber a Festivalul George Enescu. Dat fiind faptul ca e blogul fiicei noastre- Maia Alexandra, aka Tzinchi- trebuie sa mentionez ca o iubim mult mult de tot, mai mult decat isi poate da ea seama la ora actuala:D
Insa pentru prima data in ultimele 7 luni, caci atat va implini Maia in curand, ne-am putut bucura numai de noi 2, ne-am intors in timp, in tineretile noastre (nu ma injurati ca folosesc un stereotip:), cand ne dedicam timpul unul altuia, rasfatandu-ne reciproc cu cate ceva...cand aveam TIMP.
Asa ca am lasat-o pe Tzinchi acasa, cu ambele bunici- (socra-mea e la noi pt cateva zile) si am plecat fara griji in oras, sa luam la pas Cismigiul, mai ales ca stiam ca sunt Zilele Bucurestiului Asta dupa instructajul corespunzator pe care Mada l-a facut celor doua mame ale noastre:).
In jur de 9 seara am ajuns, in plimbarea noastra, si in Piata Artelor (de fapt cred ca se cheama Revolutiei) vizavi de Ateneul Roman. Ne-am dat seama ca aterizasem in mijlocul Festivalului de muzica Geroge Enescu. Cum? Pai simplu, de pe un afis, mare, imens, chiar langa scena, George Enescu ne privea. Dojenitor as zice eu! Poate pentru ca faceam nota discordanta cu vestimentia spectatorilor. Nu eram noi imbracati de gala, dar am zis sa stam macar un sfert de ora sa vedem cine canta.
Surpriza ne-a fost si mai mare cu cat in difuzoare a fost anuntat un concert extraordinar al maestrului Grigore Lese. Citisem atatea despre el, in special in Formula AS, dar nu-l auzisem niciodata cantand si, mai ales, live.
Cele 15 minute s-au transformat intr-o ora! O ora pe care am petrecut-o cu Mada aproape toata in picioare si in care l-am ascultat "doctorul rapsod" ,cum ii place sa glumeasca, despre cum le-a zis.
Si ne-a zis: hore de jale si de dor, de razboi si de nunta, hore de viata si de moarte. Un stil unic de interpretare, eu personal si nici Mada nu am mai auzit asa ceva pana acum. Am ramas fascinati! Toate cantecele astea pe care le-a spus si pe care le-a cantat le-a descoperit in folclorul nostru, adevarate valori culturale care probabil acum erau demult pierdute daca nu ar fi fost Lese, acest "arheolog muzical" dupa cum singur se recomanda.
Pe scena nu a fost singur. L-au acompaniat patru fete, "simple, venite de la scoala lui Grigore Lese", care aveau o voce de ti se zbarlea parul pe mana. Ce mai, o incantare sa le asculti.
Dupa fix o ora, m-am uitat special pe ceas:D, Grigore Lese ne-a multumit ca l-am ascultat si ne-a indemnat pe toti sa ne aplecam mai mult catre origini, originile noastre romanesti.
Multumim maestre!

Dupa concert parca eram alti oameni. Relaxati complet, cu chef de viata, mai bogati...sufleteste bineinteles.
Ne-am mai plimbat vreo ora pe Magheru, timp in care ne-am facut diverse planuri despre cum sa avem mai multe seri ca aceasta. De data asta si cu Tzinchi :) ca o paranteza chiar am regretat ca nu am luat-o cu noi:( ...
Pe la 00.00 am ajuns si noi acasa.
Ce parinti denaturati suntem, nu-i asa?

PS: O mostra de talent autentic

Mi-e dor de Tzinchi!

Mai am putin si fac 12 ore la munca, 12 ore in care am stat departe de Tzinchi a mea...ore care acum, la sfarsit de program, cand astept un amarat de BT, mi se pare c-au fost o eternitate.
V-am povestit ca i-a dat primul dintisor? De fapt un ciot, mai bine zis, cu ajutorul caruia a reusit deja sa-si provoace o mica rana la buza de jos. Noroc cu Mada si rezerva ei de glicerina boraxata:)
Mi-e dor de rasul ei de dimineata, de chiotele ei din ce in ce mai dese, de strangerea de mana pe care mi-o ofera in fiecare zi inainte sa plec la munca, de parca nu ar mai vrea sa-mi dea drumul.
Din pacate:( de ceva timp incoace, nu mai ajung sa o prind treaza seara...doarme in patutul ei mic visand ursuleti si ingerasi (ce noroc cu steluta magica pe care i-am luat-o acum cateva luni). As fi vrut sa am mai mult timp la dispozitie, ziua mi se pare prea scurta. (nici nu mai stii unde sa te imparti, atat de scurta e...)
Mi-ar placea sa am o zi de 48 de ore- sa pot sa ma joc cu Tzinchi pana nu mai pot, pana cad lat in pat de oboseala:)) bine macar ca ma bucur de ea in weekend sau, mai bine zis, in cele 3 weekenduri pe care le petrec acasa. ma amuza cum face atunci cand isi mai descopera ceva. Spre exemplu, de la un timp de vreme, isi suge limba. Da, da, ati citit bine, stie ca are o limba si o suceste in toate partile doar doar de-al putea sa o scoata afara...:)) e asa haioasa!!!
i miss Tzinchi!

Un inger: Tzinchi!

Botezul Maiei

Cu o intarziere de doua luni :( (pe 4 iulie a fost evenimentul) iata si cateva poze de la botezul Maiei..atat cat sa va faceti o idee despre cum a fost dar si cum s-a simtit Tzinchi a noastra



Oare ce-mi tot canta preotul ala din cartea aia mare?

De ce ma dezbraca nasii? Trebuie sa ma imbrac cu altceva?

Nu, nu, nu-l lasati...ce-mi face nenea asta barbos...???

Woa, woa...de ce tocmai euuuuu! Nu-mi placeeeeeeeee! lasati-ma in paceee Woaaa, woaaaa, vreau la mamaaaa!
E mult mai bine in brate la nasa

A inceput petrecerea cu mami si tati deschizatori de drumuri...

Tati a dansat-o pe Nasa Claudia- (Mami si nasu au dansat si ei ca sa nu se simta pe dinafara:))

Pe la trei jumate noaptea am facut ochi mari si m-a luat tati in brate. Atunci m-am simtit ca o mica printesa pentru ca toate lumea era cu ochii pe mine si ma aplauda...

Cel mai bine tot la mami in brate e....
PS: ca orice domnisoara care se respecta am schimbat mai multe tinute:) Alte poze in postari viitoare...Mami te iubesc mult

Trei zile de vis

Update la titlu: este ora 20.37 si sunt la munca- e Duminica 30 august, de ziua lui Tzinchi (sic) si a mea- SF. Alexandru-
Update la update: am uitat sa mentionez astept din clipa-n clipa sa inceapa meciul- Steaua-Dinamo.
Forza Steaua!

Zilele trecute, adica joi si vineri, mi-am luat doua zile libere de la serviciu pentru o plimbare la Curtea de Arges, la socrii. Bineinteles ca sambata seara, in timp ce toata lumea pleca din Bucuresti, eu cu Mada si cu Tzinchi ne intorceam acasa, deoarece tati trebuia sa fie la munca duminica. Dar nu asta conteaza- ci faptul ca au fost trei zile de vis, super incarcate, dar in care toata lumea s-a simtit excelent. Aici ma refer si la parintii mei, bunicii Maiei, care ne-au insotit la ”cuscrii” si care au avut parte de un sejur ca la carte, cum de multi ani nu au mai avut parte.

In prima zi, am facut o plimbare intr-un loc magic, despre care v-am mai povestit intr-o postare anterioara , numit Sapte Izvoare- drumul pana acolo, destul de lung dealtfel, a fost uitat repede mai ales ca toti am putut sa ne incarcam cu energie spirituala de acolo. Mami, adica Mada, a ”ajutat-o” pe Tzinchi sa atinga toate icoanele din altarul micii bisericute de la Sapte Izvoare, in special pe cea a Sfantului Nectarie, protectorul acelui sfant lacas. Am luat apa de la toate izvoarele, o apa atat de buna si de limpede incat as bea fara probleme toata viata daca as putea...

Succesul din ziua unu a fost continuat si vineri, cand la 4 dimineata ma indreptat alaturi de taica-miu si de socra-miu la barajul de pe Olt pentru o partida de peste. Dupa vreo 8 ore, juvelnicul nostru era mai greu cu vreo 4 kile de caras si ceva rosioara. O partida chiar reusita, avand in vedere ca pe baltile din apropierea bucurestiului mai dau si bani si nici nu prind nimic:)
La pranz, ne-am retras la casa batraneasca a bunicii Madalinei, unde intre timp venisera si fetele. Era prima oara cand Tzinchi a vazut o gaina:)) A facut niste ochi asa de mari apoi a inceput sa rada...a fost atat de haioasa, trebuia sa o fi vazut (am filmat-o din pacate n-am avut aparat foto la noi) Intre timp noi ne-am odihnit cateva ore la un pahar de bere rece si la un gratar.
Seara am iesit toti la o terasa sa mancam un profiterol. Nu l-am putut savura insa deoarce Tzinchii a vrut papica iar Mada nu luase biberonul cu cereale la ea:).
In ultima zi ne-am simtit, daca nu la fel cu siguranta mai bine decat in celelalte doua zile. La 11.30 eram la Robaia, o manastire superba la vreo 20 de km de Curtea de Arges, pe drumul catre Brasov, iar apoi ne-am oprit pe un platou in zona, langa un mic parau unde eram numai noi, astfel ca Tzinchi a putut sa doarma si in natura.

PS: Abia astept sa se faca mai mare s-o duc la tara sa alerge toate animalele din ograda:) cine stie poate o sa le alerg si eu cu ea:))

Prima noapte fara Tzinchi

Salutare la toata lumea!

Ne-am intors in sfarsit pe blog dupa o perioada de neliniste in viata noastra si pe plan personal dar mai ales profesional.
Scriind aceste randuri imi dau seama ca traiesc un sentiment de satisfactie si de implinire sufleteasca ca nu am pus lacat acestui blog, primul proiect de cand suntem o familie in adevaratul sens al cuvantului.
Maia aka Tzinchi cu tz:) s-a facut fetita mare:) si cand zic mare ma refer ca a trecut de 6,5 kilograme la cele sase luni implinite pe 24 august (tineti minte ca ea s-a nascut la doar 2,4 kg si am scos-o din spital la 2,3). Pe zi ce trece nu pot sa nu ma minunez de schimbarile care se petrec in viata noastra apropo de Tzinchi. Rade din ce in ce mai mult:) asta doar cand nu te analizeaza din cap pana in picioare si se uita incruntata la tine. aici ma refer la alte persoane gen bunica, musafiri etc. Vorbeste pe limba ei inca de la 6 dimineata dupa o repriza de cel putin 8-10 ore de somn si a inceput sa se rostogoleasca in pat ca un veritabil acrobat:)
Aseara insa camera noastra ni s-a parut mai goala. Asta pentru ca am mutat-o pe Tzinchi in dormitorul ei cu pat cu tot, haine si toate cele. In sfarsit am putut sa stau cu lumina aprinsa dupa 9 seara sau sa dau televizorul mai tare. Totusi, si eu si Mada, ne-am simtit destul de ciudat cand sa punem capu pe perna, ca si cum am fi abandaonat-o desi constientizam ca se afla la doi pasi. Din cauza asta cred ca ne-am dus amandoi sa o verificam de vreo trei ori azi noapte. Deh instinctul patern:D, dar pitica dormea dusa:)

In postarile viitoare revin cu poze de la mare!

We're back

La o plimbare...Daddy, daddy cool...Boney M stie de ce!

Cu mami si tati la izvoare

Pentru a doua oara intr-o biserica!

Imi sta bine in verde?

Nu credeam ca vom trai s-o vedem si p-asta. De cateva zile ne bucuram de aerul curat si de rasfatul bunicilor Maiei la Curtea de Arges. Alex si-a luat concediu, iar eu sunt in sesiune la Facultatea de Mame din cadrul Universitatii Familiei:) Ce facem toata ziua? Ne plimbam, respiram aer tare, de munte, incercam sa ne relaxam (am zis ca incercam pentru ca Alex mai sta cu ochii la stiri pe net si pe tv, mai ales dupa ce unul din idolii lui din copilarie, MJ, a trecut la cele sfinte), dormim de rupem si mergem cu Tzinchi (pentru ca asa ii zicem Maiei de la o vreme) in diferite locuri. Spre exemplu azi am fost la Biserica Sapte Izvoare- se zice ca apa de la fiecare izvor e tamaduitoare. Locatia este de vis, manastirea fiind ascunsa pe un drum intre dealuri, in mijlocul unei paduri de fagi. Cei 2,5 km pana la izvoarele tamaduitoare i-am parcurs greu pentru ca drumul e cat se poate de prost. (numa bine pentru ca altfel cred ca se umplea zona de toti manelarii cu chef de gratar:) Maine planuim o vizita la Manastire - cea a Mesterului Manole vreau sa zic- apoi vrem sa mergem Danicei, sa le facem o vizita strabunicilor din partea mamei mele. O sa pun si poze in curand, pana atunci...enjoy

Premii...multe premii

Cu scuzele de rigoare ca le postam abia acum, blogul Maiei, a mai fost recompensat cu premii, cate unul pentru fiecare membru al familiei:)

Multumim tare mult pe aceasta cale Gabrielei.

Evident dam si noi mai departe micului David (poate de data asta mamica lui ridica premiul:) , Dianei mama de printisor si Laurei cu retele ei minunate

Prima zi acasa...

Doamne ce mica era....





Si acum ce mare a crescut...




S-au implinit trei luni si-un pic de cand ieseam cu ea pe poarta maternitatii. O familie tanara, fara experienta, si totusi entuziasta din cale-afara la gandul ca Maia vine acasa. Citisem tot felul de carti si articole din reviste de specialitate, primisem zeci de sfaturi de la alti prieteni care au trecut prin experienta asta, si totusi ne simteam neputinciosi. Era o mogaldeata ce abia se intrezarea printre hainutele cu care am scos-o din spital, care nu facea altceva decat sa doarma. Va reamintesc ca avea 2,35 kile. Era joi, la doua zile de la nastere, iar Alex, desi frant de oboseala, cand a aflat vestea, in doua ore a facut luna in casa, mai ales in camera noastra, pentru ca acolo am decis ca va sta Maia.
”Doamne cat de frumos doarme. Ca un ingeras!”...Cam asta am exclamat amandoi timp de vreo ora, neputand sa ne dezlipim ochii de la ea. Si acum ne aducem aminte ce stangaci eram. Cel putin lui Alex ii era si frica sa o ridice in brate de teama sa nu-i franga coloana. Noi doi eram buni la teorie. Cu practica stateam mai prost:) Eu stiam cum sa o alaptez si cam atat. Nimic de baie, cum s-o tii deasupra ligheanului, cum sa stea mai bine sa scoata bulele de aer afara, nu stiam nimic de plansete, cum sa le deosebim intre ele. Tot Claudia, nasa noastra, a fost salvarea. Saraca, a traversat Bucurestiul ca sa vina sa ne arate cum trebuie spalata, curatat buricul si alte asemenea bucurii pentru cei care au bebe. Tot ea ne-a salvat si cu batista sugarului. Cred ca stiti ce e aia, nu? Avea nasucul atat de mic, incat mie mi-era frica sa-i bag furtunul acela sa-i scot mucozitatile.
A fost show total in noaptea aia, ce mai! Mi-aduc aminte ca facuse in pampers si plangea de mama focului iar noi credeam ca plange de foame, desi ii dadusem cu doar o ora mai inainte sa pape...Deh, omul cat traieste invata! Si acum invatam, dar alte lucruri despre care o sa va povestim altadata...

Povestea Maiei spusa de mama

Poate v-ati intrebat: de ce nu a fost scrisa si de mami?
Uite ca am hotarat sa impart cu voi ce am trait din data de 23 feb 2009 noapte pana pe 25 cand am fost externata.
Spre miezul noptii am plecat la spital (cred ca Alex-nu stia pe unde merge ...), pentru ca incepusem sa pierd lichid. Dupa controlul de la camera de garda mi s-a spus ca trebuie sa raman intermata pentru ca urma sa nasc. Tot timpul m-am gandit la cum o sa fie: doare si cu anestezie, cat de tare?!!!, ma gandeam doar la asta si la nimic altceva.
Noaptea aceea, pe care am petrecut-o in sala de nastere, caci acolo am fost delegata sa stau, a fost cumplita. Langa mine era o persoana internata care se vaita atat de tare, de am zis ca o sa "moara"...Asistenta imi spunea ca ar fi bine sa incerc sa dorm ca o sa regret orele nedormite... ce? cum? erau intrebari pe care mi le spuneam in minte; cum sa dorm cand tipa care era langa patul meu mai avea putin si urla de durere....
Bineinteles ca a doua zi dimineata, la prima ora, l-am sunat pe doctor, as putea spune disperata, si i-am spus povestit ce am vazut, ce am auzit, spunadu-i ca mai bine plec acasa. Dragut dr-ul a incercat sa ma linisteasca spunandu-mi ca va fi bine si ca n-am de ce sa imi fac griji pentru ca sunt pe maini bune.
In fine, am incercat sa ma imbarbatez singura si mi-am spus ca o sa treaca. Asa a si fost; am nascut foarte repede si nu m-a durut aproape deloc. Bineinteles am nascut cu peridurala :)
De Dragobete, la ora 14.00, s-a nascut Maia. Inca nu am povestit nimic de sentimentul matern. Ce am simtit in acele momente? Sincer, nu mare lucru; atunci ma gandeam doar la mine si atat, nici cand am vazut-o pe Maia nu am tresarit de emotie sau sa incep sa plang asa cum am mai auzit ...la alte mamici. Ma intrebam oare nu o sa-mi iubesc copilul??? Raspunsul l-am gasit tot in sufletul meu, a doua zi dimineata, adica pe 25 februarie la ora 6.00. Cand am vazut-o pentru a doua oara, sentimentul trait a fost foarte intens. De cum am intrat in sala cu multi bebei si fara sa stiu unde este, m-am oprit direct in dreptul ei. Nu stiu cum, dar asa a fost, cred ca e feelingul de mama. De atunci totul este minunat si frumos...ea este cel mai de pret si frumos cadou primit de la D-zeu.


P.S. Ii multumesc sotului meu pentru rabdarea si sutele de drumuri pe care le-a facut...

Missing my baby

Ascult muzica italiana, beau o bere si astept finala Champions League de diseara. Tocmai ce m-am pricopsit dintr-o farmacie cu o steluta magica, dintr-aceia care adoarme bebeii. Magica pentru noi parintii vreau sa zic, pentru ca ne scuteste de o multime de batai de cap atunci cand prichindeii nu vor sa doarma. Anyway, altceva vroiam sa va impartasesc.

Recent am experimentat niste senzatii cu totul noi pentru mine si, sunt convins, ca si pentru Madalina (n.r.-adica daca le-ar trai si ea). Am fost plecat pentru aproape doua zile din tara. Indatoriri de serviciu cum s-ar spune. Si, bineinteles, am lipsit de langa Maia. Sau mai bine zis ea a mi-a lipsit mie. Atat de mult incat acele doua zile mi s-au parut o vesnicie. Nu vreau sa para ca vorbesc in clisee, dar chiar asa a fost. Sunt convins ca ea nici nu si-a dat seama. Noroc cu Mada care a suplinit cu succes si rolul de tata. Si stiti ce mi-a lipsit cel mai mult? Acele mici gesturi pe care le face ea dimineata, mutritele ei, rasul ei magic atunci cand o pup de plecare, parul ei ce miroase a pui abia iesit din gaoace, pielea ei ce miroase a bebe, a inger....ochii ei, pana si plansetul ei mi-a lipsit. Va spun sincer, n-am mai incercat sentimentul asta pana acum.

Ah, si tot la capitoul senzatii noi se incadreaza si shoppingul. Ce Levi's, Beneton, Polo, H&M sau mai stiu eu ce alt brand de toale. Nu tata! Acu ochii mei se invarteau dupa altceva. Ca-n desenele animate cu Tom si Jerry zici ca au dat de jackpot cand se intrezarea la orizont cate-un magazin de copii. A fost unul in Munchen, Vedes, unde am stat cel putin 45 de minute si de unde as fi plecat cu toate jucariile. Acolo organizare, pe grupe de varsta, jucarii educative, ecologice, tot ce iti dorea tie sufletelul. Pana la urma am plecat doar cu trei chestii....colorate si zornaitoare:) Cu siguranta nu le gasesc la noi.

PS: M-am intrebat mereu cum o fi cand voi avea copii. Atunci cand ii auzeam in stanga-n dreapta pe cate unii cand se lamentau ca nu sunt alaturi de odraslele lor. "Ce disperati sunt astia, in loc sa-si traiasca viata, stau si-si pierd timpul gandindu-se la copii". Cam asta era rodul gandirii mele acum 5-6 ani!

Primul nostru premiu

Ehe, iata ca am primit si noi primul premiu de cand suntem in blogosfera:) Multumim mult pe aceasta cale Ruxandrei


Asa cum se cuvine dorim sa-l dam mai departe Catalinei, mama de David, catre Mama lui Philip & Ryan si unei alte Cataline, mama de Ioana

Un alt Targ...cu Talc

Lume, lume...cica sambata, cu o zi inainte de ziua lor, a copiilor nostri (sunt cam egoist nu?) ne vedem sub Carturesti la un altfel de shopping. Apoi, "pentru a aduce un plus de socializare si networking" ne vom intalni la un after party. Ma rog, voi, ca noi mergem acasa sa ne culcam puiul:)

See u there!