Maia o sa cazi

Si a cazut...

La inceput am zis ca e doar o faza trecatoare a ei, ca e copil, ce naiba. Dar nu, nu frate! Pitica e tenace si isi urmareste scopul indiferent de situatie.
Acum are un cucui. La spate. Al patrulea in decurs de o luna, cred. Primele doua le-a facut in frunte iar al treilea in crestet.
In fiecare seara o freaca Mada cu un antiinflamator. Da sa vedeti faza. A urcat cred ca 20 de ori in cateva minute aceleasi doua, trei trepte. Mai multe nu apuca pt ca o lua nevasta-mea. A 21 -a oara Mada n-a mai avut vlaga sa se duca dupa ea. Atunci a cazut. Tine-te cu tipete si plansete. A trecut. La fix un minut unde credeti ca vroia sa fie Maia. Da, pe aceleasi scari.
Nu-mi vine sa cred...oare toti sunt asa neastamparati?

Vrem sa-i facem o encefalograma sa vedem cum sta. Nu suntem sokati, chiar as spune ca suntem niste parinti destul de libertini si nu am ingradit-o sub nici un fel. Sper.

PS: O sa pun si niste poze in curand sa vedeti despre ce vorbesc

Missing my baby

Ascult muzica italiana, beau o bere si astept finala Champions League de diseara. Tocmai ce m-am pricopsit dintr-o farmacie cu o steluta magica, dintr-aceia care adoarme bebeii. Magica pentru noi parintii vreau sa zic, pentru ca ne scuteste de o multime de batai de cap atunci cand prichindeii nu vor sa doarma. Anyway, altceva vroiam sa va impartasesc.

Recent am experimentat niste senzatii cu totul noi pentru mine si, sunt convins, ca si pentru Madalina (n.r.-adica daca le-ar trai si ea). Am fost plecat pentru aproape doua zile din tara. Indatoriri de serviciu cum s-ar spune. Si, bineinteles, am lipsit de langa Maia. Sau mai bine zis ea a mi-a lipsit mie. Atat de mult incat acele doua zile mi s-au parut o vesnicie. Nu vreau sa para ca vorbesc in clisee, dar chiar asa a fost. Sunt convins ca ea nici nu si-a dat seama. Noroc cu Mada care a suplinit cu succes si rolul de tata. Si stiti ce mi-a lipsit cel mai mult? Acele mici gesturi pe care le face ea dimineata, mutritele ei, rasul ei magic atunci cand o pup de plecare, parul ei ce miroase a pui abia iesit din gaoace, pielea ei ce miroase a bebe, a inger....ochii ei, pana si plansetul ei mi-a lipsit. Va spun sincer, n-am mai incercat sentimentul asta pana acum.

Ah, si tot la capitoul senzatii noi se incadreaza si shoppingul. Ce Levi's, Beneton, Polo, H&M sau mai stiu eu ce alt brand de toale. Nu tata! Acu ochii mei se invarteau dupa altceva. Ca-n desenele animate cu Tom si Jerry zici ca au dat de jackpot cand se intrezarea la orizont cate-un magazin de copii. A fost unul in Munchen, Vedes, unde am stat cel putin 45 de minute si de unde as fi plecat cu toate jucariile. Acolo organizare, pe grupe de varsta, jucarii educative, ecologice, tot ce iti dorea tie sufletelul. Pana la urma am plecat doar cu trei chestii....colorate si zornaitoare:) Cu siguranta nu le gasesc la noi.

PS: M-am intrebat mereu cum o fi cand voi avea copii. Atunci cand ii auzeam in stanga-n dreapta pe cate unii cand se lamentau ca nu sunt alaturi de odraslele lor. "Ce disperati sunt astia, in loc sa-si traiasca viata, stau si-si pierd timpul gandindu-se la copii". Cam asta era rodul gandirii mele acum 5-6 ani!