Salutare la toata lumea!
Ne-am intors in sfarsit pe blog dupa o perioada de neliniste in viata noastra si pe plan personal dar mai ales profesional.
Scriind aceste randuri imi dau seama ca traiesc un sentiment de satisfactie si de implinire sufleteasca ca nu am pus lacat acestui blog, primul proiect de cand suntem o familie in adevaratul sens al cuvantului.
Maia aka Tzinchi cu tz:) s-a facut fetita mare:) si cand zic mare ma refer ca a trecut de 6,5 kilograme la cele sase luni implinite pe 24 august (tineti minte ca ea s-a nascut la doar 2,4 kg si am scos-o din spital la 2,3). Pe zi ce trece nu pot sa nu ma minunez de schimbarile care se petrec in viata noastra apropo de Tzinchi. Rade din ce in ce mai mult:) asta doar cand nu te analizeaza din cap pana in picioare si se uita incruntata la tine. aici ma refer la alte persoane gen bunica, musafiri etc. Vorbeste pe limba ei inca de la 6 dimineata dupa o repriza de cel putin 8-10 ore de somn si a inceput sa se rostogoleasca in pat ca un veritabil acrobat:)
Aseara insa camera noastra ni s-a parut mai goala. Asta pentru ca am mutat-o pe Tzinchi in dormitorul ei cu pat cu tot, haine si toate cele. In sfarsit am putut sa stau cu lumina aprinsa dupa 9 seara sau sa dau televizorul mai tare. Totusi, si eu si Mada, ne-am simtit destul de ciudat cand sa punem capu pe perna, ca si cum am fi abandaonat-o desi constientizam ca se afla la doi pasi. Din cauza asta cred ca ne-am dus amandoi sa o verificam de vreo trei ori azi noapte. Deh instinctul patern:D, dar pitica dormea dusa:)
In postarile viitoare revin cu poze de la mare!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu