Ce repede trece timpul...noroc cu ai mei prieteni care au tinut intr-un numari mareee, foarte mare (vreo 30, sic) sa-mi demonstreze cat de mult tin la mine. De mentionat aici si tabloul cu Elvis...ce frumos...dar si stradaniile scumpei mele sotioare care s-a zbatut sa-mi faca cea mai frumoasa aniversare. Nimic din toate astea n-ar fi fost posibile insa daca scumpa mea printesa nu ar fi lasat-o pe mami sa-l ajute pe tati.
Multumesc Maia
PS: o sa revin cu poze in urmatoarea postare!
